Pe bidonul de ulei hidraulic scrie, de obicei, ceva de forma HLP 46 sau HVLP 32. Cifra de la final nu este un cod comercial și nici o măsură a calității. Este clasa de vâscozitate ISO VG, iar alegerea greșită a acestei cifre face mai mult rău unei pompe hidraulice decât o schimbare întârziată cu câteva sute de ore.
Ce înseamnă, concret, cifra
Sistemul este definit de standardul ISO 3448 și este surprinzător de direct: numărul reprezintă vâscozitatea cinematică medie a uleiului, măsurată în centistokes, la temperatura de 40 de grade Celsius. Un ISO VG 46 are aproximativ 46 cSt la 40°C. Un VG 32 are 32 cSt. Toleranța admisă este de plus/minus 10% față de valoarea nominală, deci un VG 46 real se încadrează undeva între 41,4 și 50,6 cSt.
Clasele urmează o progresie geometrică, fiecare treaptă fiind cu circa 50% mai vâscoasă decât precedenta: 22, 32, 46, 68, 100. În utilajele de construcții se folosesc, în marea majoritate a cazurilor, doar trei dintre ele — 32, 46 și 68.
Punctul important, și cel mai des ignorat: cifra descrie uleiul la 40 de grade, nu la temperatura de lucru. Un sistem hidraulic care funcționează intens ajunge frecvent la 70-80 de grade în rezervor, iar acolo același VG 46 poate avea sub 15 cSt. La pornirea de dimineață, la 5 grade, poate avea peste 500. Aceeași cifră de pe bidon acoperă un interval enorm de comportamente reale.
Literele dinaintea cifrei
Ele descriu tipul aditivării, conform DIN 51524, și contează la fel de mult:
- HL — ulei mineral cu aditivi antioxidanți și anticorozivi. Rar folosit astăzi în utilaje mobile.
- HLP — același, plus aditivi de extremă presiune și antiuzură. Este standardul pentru majoritatea sistemelor hidraulice industriale și pentru multe utilaje.
- HVLP — HLP cu indice de vâscozitate ridicat. Litera V face diferența pentru echipamentele mobile, care lucrează în aer liber, iarna și vara.
- HEES / HEPG — uleiuri biodegradabile, obligatorii pe lucrări în zone protejate sau lângă cursuri de apă.
Indicele de vâscozitate, notat VI, măsoară cât de puțin se modifică vâscozitatea odată cu temperatura. Un ulei mineral obișnuit are un VI în jur de 100. Un HVLP bun ajunge la 150-200. Diferența se vede la pornirea la rece, când un ulei cu VI mare rămâne suficient de fluid pentru a ajunge la pompă, și la temperatură mare, când rămâne suficient de gros pentru a menține filmul de lubrifiere.
Cum alegi în practică
Prima regulă, valabilă înaintea oricărei altei considerații: respectă specificația producătorului utilajului. Manualul indică nu doar clasa, ci și intervalul de temperatură ambiantă pentru care e recomandată. Nu improviza pe baza a ce era în bidonul din magazie.
În lipsa manualului, reperele generale sunt acestea. VG 32 pentru utilaje care lucrează în climat rece sau în hale neîncălzite, cu porniri frecvente la temperaturi scăzute. VG 46 este alegerea implicită pentru utilajele mobile din climatul temperat, inclusiv al nostru, și acoperă rezonabil întregul an. VG 68 pentru echipamente care lucrează constant la sarcină mare, în sezon cald, sau pentru sisteme cu uzură avansată, unde jocurile mărite cer un film mai gros.
Două erori clasice merită menționate. Prima: uleiul prea vâscos la rece. La pornire, pompa nu reușește să aspire suficient ulei și apare cavitația — bulele de vapori care implodează pe suprafețele metalice și le erodează. Zgomotul caracteristic, ascuțit, din primele minute ale unei dimineți de ianuarie, este exact acest fenomen. A doua: uleiul prea fluid la cald. Filmul de lubrifiere se subțiază, randamentul volumetric al pompei scade, iar pierderile interne cresc. Se traduce direct în consum de motorină, pentru că motorul trebuie să compenseze uleiul care scapă pe lângă pistoane; legătura dintre randamentul hidraulic și combustibil este detaliată în articolul despre pompele cu debit fix sau variabil.
Despre amestecuri: două uleiuri de aceeași clasă și același tip, de la producători diferiți, sunt de regulă compatibile, dar pachetele de aditivi pot reacționa între ele. Completarea de urgență cu ce ai la îndemână e acceptabilă; schimbul complet la următoarea revizie, obligatoriu. Amestecarea unui ulei mineral cu unul biodegradabil sau sintetic, în schimb, nu se face niciodată fără spălarea sistemului.
Ultimul lucru pe care merită să îl reții: vâscozitatea corectă contează dublu atunci când pui pe utilaj un atașament hidraulic, pentru că circuitul auxiliar adaugă căldură și pierderi de sarcină. Ce se întâmplă când debitul și presiunea nu se potrivesc este descris pe larg în materialul despre potrivirea unui atașament hidraulic cu utilajul purtător. Un ulei bun nu compensează o schemă hidraulică prost dimensionată, dar un ulei prost anulează rapid o schemă bine gândită.
