Deșeurile din grădină, adică frunzele, iarba cosită, crengile și resturile de la tăiere, se pot folosi aproape integral chiar în curtea ta: ca mulci, ca material pentru compost sau ca sursă de lemn mărunțit. Ce rămâne după aceea, de pildă buștenii groși sau plantele bolnave, trebuie predat sau tratat separat. Răspunsurile de mai jos pornesc de la întrebările pe care și le pun de obicei proprietarii de case după o zi de curățenie în curte.
Ce înseamnă, de fapt, deșeuri vegetale de grădină?
Prin deșeuri vegetale de grădină se înțeleg resturile biodegradabile rezultate din întreținerea spațiului verde: iarba tăiată, frunzele uscate, florile trecute, buruienile, crengile subțiri și tăieturile de gard viu. Sunt materiale organice, care în natură se descompun singure și ajung înapoi în sol. Problemele apar când sunt tratate ca gunoi obișnuit, pentru că ocupă mult loc în pubelă și se pierd resurse utile.
Merită făcută o distincție între două categorii. Materialele verzi, ca iarba proaspătă sau resturile de legume, sunt bogate în azot și se descompun repede, uneori cu miros. Materialele brune, cum sunt frunzele uscate, paiele sau crengile mărunțite, sunt bogate în carbon și se descompun mai lent. O gospodărie care știe să le combine nu mai are nevoie să scoată aproape nimic din curte.
Pot arde frunzele și crengile în curte?
Arderea resturilor vegetale este o practică veche, dar are dezavantaje clare: fumul irită căile respiratorii, poate deranja vecinii și crește riscul de incendiu, mai ales în perioadele uscate. În multe localități există reguli locale care restrâng sau interzic această practică, așa că merită să te interesezi la primărie înainte să aprinzi ceva. Chiar și acolo unde nu e interzisă expres, rareori este cea mai bună variantă.
Alternativa simplă este să tratezi materialul ca pe o resursă. Frunzele pot fi adunate într-un colț al curții și lăsate să se transforme în humus. Crengile mărunțite devin mulci. Ce nu poate fi folosit pe loc, cum ar fi lemnul bolnav sau infestat, se predă la colectarea de deșeuri vegetale, dacă localitatea are un astfel de serviciu.
Ce fac cu iarba tăiată?
Iarba tăiată este cel mai ușor de refolosit. Cea mai simplă soluție este să o lași pe loc, în strat subțire, după cosit: se usucă, se descompune și hrănește gazonul. Dacă ai un strat prea gros, riscă să se încingă și să mucegăiască, deci mai bine o strângi și o folosești în altă parte.
- Mulci pentru straturi: iarba lăsată la uscat o zi sau două se așază în strat de câțiva centimetri în jurul legumelor, unde ține umezeala și limitează buruienile.
- Material pentru compost: iarba proaspătă aduce azot; se amestecă cu frunze uscate sau carton mărunțit, ca să nu se tasteze.
- Hrană pentru animale: dacă ai iepuri sau alte animale de curte, iarba curată, fără îngrășăminte chimice, poate fi folosită, cu prudență.
Evită iarba tratată recent cu erbicide sau cu alte substanțe, pentru că ele pot ajunge în compost sau în sol și afecta plantele sensibile.
Cum transform frunzele în humus?
Frunzele căzute toamna sunt una dintre cele mai valoroase resurse ale unei curți. Se pot aduna în saci cu orificii, în coșuri din plasă sau într-un țarc simplu din țăruși și sârmă. În câteva luni, uneori într-un an, se transformă într-un material mărunt, brun și moale, numit humus de frunze sau mraniță.
Procesul este mai rapid dacă frunzele sunt umezite și, eventual, mărunțite cu mașina de tuns iarba. Frunzele de nuc se descompun mai greu, așa că se amestecă cu alte materiale. Pe larg, tehnica este explicată în materialul despre compostul făcut acasă din resturi vegetale, cu proporții și greșeli de evitat.
Ce se întâmplă cu crengile?
Crengile subțiri, până la grosimea unui deget, se pot tăia cu foarfeca de grădină și se adaugă în compost, unde creează spații de aer. Cele mai groase se mărunțesc cu un tocător de crengi, care produce așchii folosite ca mulci pentru alei și pentru straturile de arbuști. Dacă nu ai un astfel de aparat, vecinii sau firmele de peisagistică pot avea unul, iar unele primării oferă servicii de mărunțire.
Lemnul gros, tăiat în bucăți, poate servi ca lemn de foc, dacă este uscat și sănătos. Crengile bolnave sau atacate de dăunători nu se pun în compost, pentru că boala poate rămâne în material. Se predă separat, conform regulilor locale.
Cât dintre ele merită să rămână în grădină?
Regula practică este simplă: cât poate fi refolosit pe loc, rămâne pe loc. Fiecare kilogram de material vegetal păstrat în curte înseamnă mai puține drumuri, mai puțină muncă și un sol mai bogat. Un strat de mulci protejează solul de uscăciune, de eroziune și de variațiile mari de temperatură, iar compostul înlocuiește o parte din îngrășămintele cumpărate.
Dacă renovezi și în același timp amenajezi curtea, ai de gestionat două fluxuri diferite: cel vegetal și cel de construcție. Ele nu se amestecă. Ce rezultă din lucrări are propriile reguli, iar ghidul despre molozul și deșeurile de la renovare arată unde ajunge fiecare tip de material.
Ce nu ar trebui să ajungă în grămada de resturi?
Nu tot ce crește într-o grădină este potrivit pentru compost sau pentru mulci. Evită:
- plantele bolnave sau cu semințe de buruieni, care pot răspândi problemele în tot terenul;
- crengile de plante toxice, cum sunt laurul sau tisa, care pot ridica probleme dacă ajung în hrana animalelor;
- resturile tratate cu substanțe chimice persistente;
- plasticul, firele de legat, ghivecele sparte sau alte obiecte care se amestecă ușor între frunze.
Un control rapid înainte de a pune materialul în grămadă scutește de curățatul ulterior al compostului.
De unde mă informez mai departe?
Regulile de colectare diferă de la o localitate la alta, iar cel mai sigur răspuns vine de la serviciul de salubritate sau de la primărie. Pentru o imagine de ansamblu asupra felului în care o casă poate folosi mai bine resursele, de la apă la energie, poți urmări publicația Monitor24, unde subiectele sunt explicate pe înțelesul proprietarilor de locuințe.
Odată ce ai un sistem simplu, cu un colț pentru frunze, un coș de compost și o grămadă pentru crengi, grădina încetează să mai producă gunoi și începe să producă sol bun.
