Un motocompresor de șantier se alege după două mărimi: debitul de aer livrat, exprimat în metri cubi pe minut, și presiunea de lucru, exprimată în bari. Debitul trebuie să acopere consumul tuturor sculelor care funcționează simultan, cu o rezervă, iar presiunea trebuie să corespundă cerinței sculei celei mai pretențioase. Un compresor prea mic face ca ciocanele să lovească slab, iar unul mult prea mare consumă motorină fără folos.
Ce parametri definesc un motocompresor de șantier?
Parametrii de bază ai unui motocompresor de șantier sunt debitul de aer liber livrat și presiunea nominală de lucru. Majoritatea modelelor tractabile au un compresor cu șurub antrenat de un motor diesel. Clasele uzuale pornesc de la 2–5 m³/min, pentru una sau două scule de mână, trec prin 7–12 m³/min, pentru sablare sau mai multe posturi de lucru, și ajung la peste 20 m³/min la foraj.
Cât aer consumă sculele pneumatice uzuale?
Consumul de aer al unei scule pneumatice este trecut în fișa ei tehnică și crește odată cu masa sculei. Valorile de mai jos sunt orientative, pentru o presiune de lucru de 6–7 bari.
| Sculă | Consum orientativ de aer |
|---|---|
| Ciocan demolator ușor (10–15 kg) | 0,8–1,3 m³/min |
| Ciocan demolator mediu (20–30 kg) | 1,2–2 m³/min |
| Ciocan demolator greu (35–40 kg) | 2–2,5 m³/min |
| Perforator de mână pentru rocă | 2–4 m³/min |
| Sablare cu duză de 6–10 mm | 3–7 m³/min |
O sculă uzată consumă mai mult decât una nouă, astfel că dimensionarea se face după datele sculelor folosite efectiv.
Cum se calculează debitul necesar?
Debitul necesar se obține adunând consumurile sculelor care lucrează în același timp și adăugând o rezervă de 20–30% pentru pierderi și uzură.
- Se notează consumul fiecărei scule, din fișa tehnică.
- Se adună doar sculele folosite simultan, nu toate cele aflate pe șantier.
- Se adaugă rezerva pentru neetanșeități, furtunuri lungi și scule uzate.
- Se alege compresorul din clasa imediat superioară rezultatului.
Două ciocane medii de câte 1,5 m³/min cer 3 m³/min, iar cu o rezervă de 25% rezultă 3,75 m³/min; un compresor de 4–5 m³/min acoperă lucrarea. Demolarea cu scule de mână este doar una dintre metode, iar pentru structurile masive se compară cu ciocanul hidraulic sau foarfeca de demolare montate pe excavator.
Ce presiune de lucru este necesară?
Pentru sculele pneumatice de construcții este suficientă, de regulă, o presiune de aproximativ 7 bari la compresor, deoarece cele mai multe sunt proiectate să lucreze la circa 6 bari la intrarea în sculă. Presiunile mai mari, de 10–14 bari sau peste, sunt cerute de foraj, de suflarea cablurilor în tubulatură și de unele instalații de sablare sau de torcretare. O presiune mai mare decât cea admisă de sculă nu o face mai productivă, ci îi grăbește uzura și creează un risc pentru operator; limita este cea din cartea tehnică a sculei.
Cum influențează furtunurile aerul care ajunge la sculă?
Furtunurile lungi și subțiri reduc presiunea la sculă, deoarece pierderea de presiune crește cu lungimea și scade la diametre interioare mai mari. Pentru ciocanele demolatoare se folosesc uzual furtunuri cu diametrul interior de 19–25 mm, iar traseele de zeci de metri cer diametrul mai mare. Cuplele cu gheare se asigură cu siguranțe, iar îmbinările dintre furtunuri se dublează cu cabluri de reținere, pentru că un furtun sub presiune care se desface lovește violent. Înainte de decuplare, linia se depresurizează.
Când este nevoie de aer uscat și fără ulei?
Aerul uscat și curat este necesar la sablare, la vopsire și la torcretare, unde apa și uleiul strică suprafața sau înfundă instalația. Aerul comprimat conține condens și urme de ulei din compresor, motiv pentru care aceste aplicații cer un răcitor final, un separator de apă și filtre. Ciocanele și perforatoarele au cerința inversă: au nevoie de ungere, asigurată de un ungător montat pe linie și alimentat cu uleiul indicat de producătorul sculei.
Unde se amplasează și ce întreținere zilnică cere compresorul?
Compresorul se amplasează pe teren cât mai orizontal, în aer liber, cu evacuarea departe de șanțuri și de spații închise, unde gazele de eșapament se pot acumula. Regulile de poziționare față de zgomot seamănă cu cele de la alegerea unui grup electrogen de șantier. Întreținerea zilnică este scurtă:
- verificarea nivelului de ulei din motor și din compresor;
- purjarea condensului din separator și din rezervor;
- controlul filtrelor de aer, care în praf se încarcă repede;
- curățarea radiatoarelor, după metoda descrisă la pachetul de răcire înfundat cu praf;
- controlul vizual al furtunurilor și al cuplelor.
Motorina curată contează la fel de mult ca la orice utilaj diesel, iar măsurile sunt cele prezentate în articolul despre motorina contaminată.
