Sari la conținut
Sisteme de stingere automată a incendiului montate pe utilaje
Foto: UMUT 🆁🅰🆆 / Pexels
Tehnologii industriale

Sisteme de stingere automată a incendiului montate pe utilaje

Un utilaj greu adună într-un spațiu foarte mic tot ce trebuie pentru un incendiu: motorină și ulei hidraulic sub presiune, suprafețe de evacuare care depășesc câteva sute de grade, cabluri de putere și, în multe cazuri, un strat de praf combustibil care se așază pe toate acestea. Când un furtun cedează și pulverizează ulei pe colectorul de evacuare, focul pornește în câteva secunde. Sistemul de stingere automată nu previne acest scenariu, ci reduce timpul de reacție de la minute la secunde.

De ce un stingător portabil nu este suficient

Un stingător montat în cabină rămâne obligatoriu și util, dar are trei limite serioase într-un incendiu de compartiment motor. Prima: operatorul trebuie să observe focul, iar de la locul lui vede foarte puțin din ce se întâmplă în spatele cabinei. A doua: trebuie să coboare, să ia stingătorul și să deschidă capota, iar deschiderea capotei alimentează focul cu aer exact în momentul cel mai prost. A treia: jetul dintr-un stingător portabil nu ajunge în spațiile înguste unde arde efectiv, printre radiator, turbină și fascicule de cabluri.

Un sistem fix rezolvă toate trei. Duzele sunt montate permanent chiar în punctele de risc, agentul ajunge acolo fără să deschidă nimeni nimic, iar declanșarea are loc automat sau la apăsarea unui buton, din cabină sau de la sol.

Utilajele care justifică cel mai clar un astfel de sistem sunt cele care lucrează în medii cu material combustibil sau abraziv: exploatări forestiere, depozite de deșeuri și stații de sortare, cariere, halde, industria reciclării. La acestea, praful și resturile fine se acumulează pe motor și devin fitil. Riscul crește și în lucrările din spații închise, unde evacuarea persoanelor este dificilă — un context descris pe larg în articolul despre riscurile lucrului cu utilaje în spații închise sau subterane.

Cum este construit un sistem tipic

Indiferent de producător, arhitectura este aceeași și are patru părți.

  • Detecția. Cel mai des se folosește un cablu termosensibil întins prin compartimentul motor, care se topește sau își schimbă rezistența la o anumită temperatură. Alternativ sau suplimentar, se montează detectoare punctuale sau senzori optici. Cablul are avantajul că detectează pe toată lungimea lui, nu doar într-un punct.
  • Agentul de stingere. Rezervorul se montează într-o zonă protejată, de obicei lângă șasiu. Agentul poate fi pulbere uscată, spumă umedă sau o combinație lichid și pulbere.
  • Rețeaua de distribuție. Conducte metalice și duze fixe, orientate exact către zonele de risc: turbină și colector de evacuare, pompa de injecție, filtrul de motorină, pompa hidraulică principală, compartimentul de baterii, uneori spațiul reductoarelor.
  • Comanda. Un panou în cabină cu semnalizare de defect și de alarmă, un buton de declanșare manuală în cabină și, foarte important, un al doilea buton la sol, accesibil după ce operatorul a coborât.

Diferența dintre pulbere și spumă merită înțeleasă. Pulberea stinge foarte repede flacăra, dar nu răcește suprafețele; pe un colector incandescent, focul se poate reaprinde după stingere. Spuma sau agentul lichid răcesc și acoperă suprafața, împiedicând reaprinderea, dar acționează puțin mai lent. De aici popularitatea sistemelor combinate, care descarcă întâi pulbere pentru a doborî flacăra și apoi agent lichid pentru răcire. Alegerea depinde de tipul de utilaj și de mediul de lucru, iar furnizorul trebuie să o justifice tehnic, nu comercial.

Ce se întâmplă la declanșare și ce face operatorul

Un sistem bine configurat nu se limitează la a descărca agentul. Secvența corectă include oprirea motorului și, la utilajele mai noi, întreruperea alimentării electrice și oprirea pompelor. Motivul este simplu: dacă motorul continuă să funcționeze, ventilatorul împrăștie agentul de stingere și pompa continuă să trimită combustibil sau ulei în zona incendiată.

Pentru operator, procedura trebuie să fie învățată dinainte, nu improvizată:

  1. Oprește utilajul în siguranță și coboară echipamentul la sol, dacă timpul permite.
  2. Declanșează manual sistemul dacă nu a pornit singur.
  3. Oprește motorul și izolatorul de baterie.
  4. Coboară și îndepărtează-te; nu deschide capota, chiar dacă pare că focul s-a stins.
  5. Anunță pompierii și responsabilul de șantier.
  6. Nu reporni utilajul și nu îl muta până la verificarea completă.

Ultimul punct este cel încălcat cel mai des. Un incendiu aparent stins poate mocni în praf sau în material izolant, iar deschiderea capotei aduce aer proaspăt. Un utilaj după declanșare rămâne oprit până când cineva competent confirmă că este sigur.

Instalarea nu se improvizează. Poziția duzelor și traseul cablului de detecție se stabilesc după o analiză a punctelor de risc pentru modelul respectiv de utilaj, iar montajul trebuie făcut de o firmă autorizată, cu documentație și cu marcarea corectă a componentelor. Un sistem montat aproximativ, cu duze orientate greșit, oferă o falsă siguranță, care este mai periculoasă decât lipsa lui.

Verificările periodice includ starea rezervorului și presiunea lui, integritatea cablului de detecție, curățenia duzelor — care se înfundă cu praf și vopsea —, funcționarea panoului de comandă și starea bateriei de rezervă. Intervalele se stabilesc prin normele aplicabile și prin instrucțiunile producătorului; ele diferă de la un sistem la altul, așa că verifică documentația proprie și cere firmei de service planul de mentenanță în scris.

Sistemul trebuie inclus explicit în documentația de securitate a lucrării, alături de celelalte măsuri de prevenire; ce anume trebuie să conțină acest document este detaliat în materialul despre planul de siguranță pentru lucrul cu utilaje grele. Tot acolo își găsesc locul instruirea operatorilor și traseele de evacuare.

Cea mai eficientă măsură rămâne însă și cea mai puțin spectaculoasă: curățarea periodică a compartimentului motor. Praful, frunzele, resturile de material și uleiul scurs formează combustibilul care transformă o scânteie într-un incendiu. Un sistem automat este ultima linie de apărare, nu prima; înaintea lui vin furtunurile schimbate la timp, cablajul fixat corect și un compartiment motor curat. Pentru dimensionarea sistemului și pentru încadrarea în cerințele locale de securitate la incendiu, discută cu un inginer specializat în securitate la incendiu și cu inspectorul de securitate a muncii al firmei, înainte de a comanda echipamentul.

Rămân de actualitate

Ne vedem la următorul articol. Înapoi sus ↑