Sari la conținut
Întreținerea utilajelor

Coroziunea la utilajele care lucrează în mediu umed: cum o previi

Coroziunea la utilajele care lucrează în mediu umed: cum o previi
Foto: Ikbal Alahmad / Pexels

Utilajele care lucrează în apropierea apei, pe teren mlăștinos, la lucrări de drenaj sau pur și simplu în zone cu umiditate constantă și ploi frecvente, îmbătrânesc altfel decât cele folosite pe teren uscat. Coroziunea nu apare peste noapte, dar progresează constant, iar până când ruginea devine vizibilă la suprafață, procesul a atacat deja, de multe ori, structuri interne mult mai greu de reparat decât un panou exterior.

De ce mediul umed accelerează atât de mult procesul

Coroziunea metalului e, în esență, o reacție electrochimică ce are nevoie de trei ingrediente: metal, oxigen și umiditate. Într-un mediu uscat, procesul e lent, aproape neglijabil pe durata de viață utilă a unui utilaj. Într-un mediu umed, mai ales dacă apa conține săruri sau reziduuri chimice – cazul frecvent la lucrările de lângă drumuri tratate cu clorură de calciu iarna, sau în zone costiere – reacția se accelerează dramatic, iar zonele cu vopsea deteriorată sau zgâriată devin puncte de start pentru coroziune care se extinde apoi sub stratul de protecție intact din jur, nevăzută până când e prea târziu pentru o intervenție simplă.

Zonele cel mai frecvent afectate, dar cel mai rar verificate

Șasiul și componentele de sub utilaj sunt expuse constant la noroi, apă stătută și resturi vegetale, o combinație ideală pentru coroziune, mai ales în zonele unde noroiul rămâne depus și menține umiditatea în contact continuu cu metalul, în loc să se usuce și să cadă. Articulațiile brațului hidraulic, punctele de ungere și cablajul electric expus – conectori, cleme de masă, terminale de baterie – sunt alte zone critice, pentru că acolo coroziunea nu doar slăbește structura, ci poate întrerupe complet contactul electric, provocând defecțiuni greu de diagnosticat, aparent aleatorii. Un utilaj care „cade” intermitent din funcțiune fără un motiv evident are adesea, la origine, un conector electric corodat, nu o problemă de motor sau de electronică internă.

Măsuri preventive care fac diferența pe termen lung

Spălarea regulată a noroiului și a depunerilor, mai ales de pe șasiu și din zonele articulațiilor, rămâne cea mai eficientă și mai ieftină măsură preventivă – dar trebuie făcută corect, fără să afecteze componentele electrice sensibile, un aspect detaliat separat în articolul despre cum speli corect un utilaj fără să afectezi componentele electrice. Aplicarea unui strat de protecție anticorozivă pe zonele expuse, în special după orice reparație care a implicat sudură sau șlefuire – momente în care stratul original de vopsea e inevitabil deteriorat – previne formarea punctelor de start pentru rugină.

Ungerea regulată a articulațiilor nu are doar rol mecanic, de reducere a frecării, ci și un rol protector: unsoarea proaspătă împinge afară umiditatea și noroiul acumulat, în timp ce o articulație neunsă multă vreme reține apa exact în zona unde metalele se freacă și își pierd stratul de protecție prin abraziune constantă. La utilajele care lucrează sezonier în zone umede, o inspecție dedicată coroziunii, separată de verificările mecanice obișnuite, ar trebui programată cel puțin o dată pe lună.

Zonele costiere și sărurile de deszăpezire, un risc dublu

Utilajele care lucrează în apropierea mării sau pe drumuri tratate frecvent cu săruri de deszăpezire se confruntă cu o formă accelerată de coroziune, pentru că sarea reduce rezistivitatea electrică a apei și intensifică reacția chimică dintre metal și oxigen. În aceste condiții, intervalul de inspecție recomandat mai sus, o dată pe lună, ar trebui redus la două săptămâni, iar componentele din oțel obișnuit merită înlocuite acolo unde e posibil cu variante din oțel inoxidabil sau cu tratamente galvanizate, mai ales la elementele de prindere și la șuruburile expuse direct stropilor de apă sărată.

Când coroziunea devine o problemă structurală

Dacă rugina a pătruns dincolo de suprafață și a slăbit vizibil grosimea metalului – un semn clar e sunetul gol la lovirea ușoară cu un obiect metalic, diferit de sunetul plin al metalului sănătos – reparația simplă cu grund și vopsea nu mai e suficientă. În aceste cazuri, secțiunea afectată trebuie evaluată de un specialist, pentru că integritatea structurală a șasiului sau a brațului nu e ceva cu care merită să faci compromisuri, mai ales la utilaje care ridică sarcini grele sau lucrează sub tensiune mecanică constantă.