Un flanc de anvelopă de utilaj este un document tehnic complet, doar că scris într-un cod pe care puțini îl citesc până la capăt. Acolo scrie cât poate duce anvelopa, la ce viteză, ce fel de teren i se potrivește și cât de gros este cauciucul dintre tine și piatra ascuțită de sub roată. Un sfert de oră petrecut învățând marcajele te scutește de comenzi greșite și de anvelope care se distrug în câteva sute de ore.
Codul dimensional: cifrele mari de pe flanc
Prima grupă de caractere descrie geometria. La utilajele de construcții vei întâlni în principal două formate.
Primul arată de tipul 17.5-25. Cifra dinaintea liniuței este lățimea nominală a secțiunii în țoli, iar cea de după liniuță este diametrul jantei, tot în țoli. Liniuța simplă indică o construcție diagonală, cu pliuri încrucișate.
Al doilea format, mai frecvent astăzi, arată ca 20.5R25. Litera R marchează construcția radială, la care pliurile carcasei sunt dispuse perpendicular pe direcția de rulare, iar sub bandă se află centuri de oțel. Radialele se încălzesc mai puțin, au o suprafață de contact mai stabilă și rezistă în general mai bine la kilometraj, dar au flancul mai suplu și sunt mai sensibile la tăieturi laterale.
La utilajele agricole și la unele buldoexcavatoare vei vedea și format metric, de tipul 480/70R28: lățimea în milimetri, raportul dintre înălțimea flancului și lățime exprimat procentual, tipul de construcție și diametrul jantei în țoli. Regula de bază este că nu amesteci construcții diferite pe aceeași punte. O radială și o diagonală se deformează diferit sub sarcină, iar diferența se traduce în uzură accelerată și, la utilajele cu tracțiune integrală permanentă, în solicitări suplimentare în transmisie.
Indicele de sarcină și indicele de viteză
După codul dimensional urmează, la multe anvelope, o cifră și o literă — de exemplu 177A2. Cifra este indicele de sarcină, iar litera indicele de viteză. Indicele de sarcină nu este o greutate, ci o poziție într-un tabel standardizat care îi corespunde unei încărcări maxime pe anvelopă, la presiunea de referință. Tabelul complet se găsește în catalogul producătorului sau în manualul utilajului; nu îl deduce din memorie, pentru că diferența dintre două poziții alăturate poate însemna zeci de kilograme.
Indicele de viteză este partea pe care mulți o ignoră, deși la utilaje contează enorm. Literele folosite frecvent la mașinile lente — A1 până la A8 — acoperă viteze foarte mici, de ordinul a câțiva kilometri pe oră până la câteva zeci. O anvelopă de încărcător construită pentru deplasări scurte la viteză redusă se degradează termic dacă utilajul face zilnic transferuri lungi pe drum. Dacă utilajul tău circulă și pe drumuri publice, indicele de viteză trebuie corelat cu regimul real de deplasare, nu cu cel din broșură.
La anvelopele OTR, în locul indicelui de sarcină apare adesea un marcaj cu steluțe: una, două sau trei stele. Ele indică nivelul de rezistență al carcasei și presiunea de lucru admisă, deci implicit sarcina. Mai multe stele înseamnă carcasă mai rezistentă și presiune mai mare, nu automat anvelopă mai bună — o carcasă supradimensionată pe un utilaj ușor rulează dur și transmite mai multe vibrații în cabină.
Codurile de profil: L, E, G, C și cifra de după
Acesta este marcajul care spune cel mai mult despre potrivirea cu terenul. Litera indică familia de utilaje, iar cifra adâncimea și tipul benzii de rulare.
- L — încărcătoare și buldozere. L-2 are profil de tracțiune obișnuit, L-3 este profilul standard pentru șantier, L-4 are banda mai groasă (aproximativ 1,5 ori față de L-3), iar L-5 este profilul foarte gros, pentru cariere și medii abrazive.
- E — dumpere și mașini de transport. E-3 este profilul de teren obișnuit, E-4 și mai departe cresc grosimea benzii.
- G — autogredere, unde contează stabilitatea laterală și controlul direcției.
- C — profil neted, folosit la compactoare.
În plus, poate apărea sufixul care descrie desenul: profil în blocuri, profil neted pentru rocă, profil autocurățitor pentru noroi. Regula practică este că o bandă mai groasă rezistă mai bine la tăieturi, dar acumulează mai multă căldură și este mai grea, deci consumă mai mult. Alegerea profilului este în esență un compromis între rezistența la agresiuni mecanice și temperatura de lucru.
Pe teren foarte moale, discuția nu se mai poartă doar despre profil, ci despre presiunea pe sol. Acolo unde nici cea mai lată anvelopă nu ține utilajul la suprafață, comparația corectă este cea dintre roți și șenile pe un teren care cedează, nu între două tipuri de cauciuc.
TKPH și TMPH: marcajul care contează în carieră
Pe anvelopele destinate transportului continuu vei găsi și o valoare TKPH (ton-kilometru pe oră) sau echivalentul imperial TMPH. Este capacitatea anvelopei de a disipa căldura, exprimată ca produs între sarcina medie și viteza medie pe schimb.
Calculul propriu se face astfel: sarcina medie pe anvelopă (media dintre utilajul gol și cel încărcat) înmulțită cu viteza medie pe durata schimbului. Rezultatul trebuie să fie sub valoarea TKPH marcată. Dacă îl depășești, anvelopa nu se sparge imediat — se supraîncălzește lent, cauciucul se degradează din interior și cedează după câteva sute de ore, de obicei fără avertisment. Aici intervine și legătura cu masa reală a utilajului: sarcina pe punte se calculează pornind de la greutatea operațională, nu de la cea maximă admisă, iar confuzia dintre cele două duce la anvelope subdimensionate.
Presiunea, sarcina și temperatura formează un singur sistem
Nu există o presiune universal corectă. Ea depinde de sarcina efectivă pe anvelopă și se citește din tabelul de sarcină-presiune al producătorului. Câteva consecințe practice:
- Presiune prea mică la sarcină mare: flancul se flexează excesiv, temperatura crește, carcasa se degradează. Uzura apare pe umeri.
- Presiune prea mare: suprafața de contact se reduce, tracțiunea scade, uzura se concentrează pe centrul benzii, iar riscul de tăiere la impact crește.
- Verificarea se face la rece, înainte de începerea schimbului. O anvelopă caldă indică o presiune mai mare, iar dacă scoți aer ca să „corectezi”, vei lucra subumflat imediat ce se răcește.
La utilajele pe roți care lucrează în același loc mult timp, uzura devine asimetrică din cauza virajelor repetate în același sens. Rotirea pozițiilor la intervale regulate prelungește sensibil durata setului, iar controlul periodic al modului în care se uzează cauciucurile pe fiecare poziție îți arată dacă problema e presiunea, geometria sau stilul de conducere.
Data de fabricație și când scoți anvelopa din uz
Pe flanc există un cod DOT care se termină cu patru cifre: primele două indică săptămâna, ultimele două anul fabricației. Cauciucul îmbătrânește chiar și nefolosit, iar o anvelopă depozitată ani la rând în soare are flancul crăpat înainte să fi rulat un kilometru. Depozitarea corectă înseamnă loc răcoros, ferit de lumină directă, de ozon și de solvenți.
Criteriile de înlocuire nu se rezumă la adâncimea rămasă. Scoate anvelopa din uz dacă vezi fire de oțel expuse, tăieturi care ajung la carcasă, umflături pe flanc, separări între straturi sau deformări vizibile la rulare. La anvelopele mari, o reparație corectă făcută într-un atelier specializat poate fi rentabilă, dar decizia se ia după o inspecție profesională, nu vizual, de la doi metri distanță. Când ai dubii legate de starea unei carcase sau de compatibilitatea unei anvelope cu utilajul tău, cere evaluarea unui specialist în anvelope industriale — o carcasă cedată la presiune, în timpul umflării sau al montajului, este unul dintre cele mai periculoase accidente de atelier, iar riscul nu merită asumat pentru o economie de câteva sute de lei.
