Lucrul pe pante rămâne una dintre situațiile în care utilajele grele își pierd cel mai ușor stabilitatea, iar răsturnarea laterală este, statistic, printre cele mai frecvente cauze de accident grav pe șantierele de terasamente și construcții de drumuri. Spre deosebire de alte riscuri, cel de răsturnare depinde de o combinație de factori care se schimbă de la o oră la alta — panta rămâne fixă, dar solul, încărcătura și viteza de lucru variază constant.
Unghiul critic și cum se calculează stabilitatea
Fiecare utilaj are un unghi critic de răsturnare, stabilit de producător în funcție de centrul de greutate, lățimea șenilelor sau a roților și înălțimea la care este montat brațul sau cupa. Acest unghi scade semnificativ atunci când utilajul lucrează cu brațul extins lateral sau cu o încărcătură ridicată, pentru că centrul de greutate se deplasează în afara bazei de sprijin. Producătorii publică, de regulă, diagrame de stabilitate specifice fiecărui model, iar operatorii ar trebui să le cunoască pentru utilajul pe care îl folosesc, nu să se bazeze pe estimări generale valabile pentru orice echipament similar.
Factori care agravează riscul pe teren înclinat
Panta terenului este doar punctul de plecare — riscul real crește atunci când solul este umed sau instabil, când utilajul se deplasează transversal pe pantă în loc să urce sau să coboare direct, sau când vizibilitatea redusă îl face pe operator să nu observe o denivelare ascunsă. La acestea se adaugă vântul puternic, care poate afecta utilajele cu braț ridicat, și oboseala operatorului, un factor subestimat, dar care influențează direct viteza de reacție în momentul în care utilajul începe să își piardă echilibrul. Combinația dintre pantă, sol instabil și o manevră bruscă este, de altfel, scenariul cel mai des întâlnit în rapoartele de incident de pe șantiere.
Măsuri practice pentru reducerea riscului
Cea mai eficientă măsură rămâne evaluarea terenului înainte de a începe lucrul, nu în timpul lui — o inspecție rapidă poate identifica zonele cu risc mai mare, care ar trebui evitate sau abordate cu viteză redusă. Operatorii instruiți corect știu să urce și să coboare pantele direct, pe linia de cea mai mare înclinare, evitând deplasarea laterală ori de câte ori este posibil, și să reducă viteza semnificativ atunci când lucrează aproape de marginea unei pante. Un plan de siguranță bine construit ar trebui să includă explicit reguli pentru lucrul pe pante, nu doar recomandări generale de precauție, iar zona din jurul utilajului care operează pe teren înclinat trebuie extinsă față de zona standard, tocmai pentru a lăsa timp de reacție dacă ceva nu merge bine.
Nu în ultimul rând, utilajele echipate cu sisteme electronice de avertizare a înclinării oferă un avantaj real față de estimarea vizuală a operatorului, mai ales pe terenuri unde panta nu este constantă. Aceste sisteme nu înlocuiesc experiența și judecata operatorului, dar oferă un semnal obiectiv exact în momentele în care presiunea de a termina lucrarea rapid poate duce la decizii riscante, iar un avertisment sonor sau vizual, primit la timp, face adesea diferența dintre o manevră corectată din timp și un accident.
