Pompa hidraulică este componenta care transformă puterea motorului în forța cu care sapă cupa și se ridică brațul. Când începe să obosească, utilajul nu se oprește brusc: pierde treptat din vigoare, iar oamenii se obișnuiesc cu degradarea până când, într-o zi, nu mai poate ridica ce ridica luna trecută. Problema e că majoritatea semnelor timpurii seamănă cu alte defecte mai ieftine, iar înlocuirea unei pompe pe baza unei presupuneri este una dintre cele mai scumpe greșeli posibile.
Semnele timpurii, în ordinea în care apar
Mișcări mai lente la sarcină, dar normale în gol. Acesta este cel mai fidel indiciu. O pompă uzată are joc intern crescut, iar o parte din debit se scurge înapoi în loc să ajungă la cilindru. Fără sarcină, diferența nu se vede; sub sarcină, viteza scade vizibil. Dacă brațul se ridică repede în aer, dar abia se mișcă atunci când forțează în pământ, pompa intră pe lista suspecților.
Coborâre lentă a sarcinii ținute în aer. Un cilindru care lasă brațul să cadă câțiva centimetri pe minut poate indica garnituri interne uzate, dar și supape de blocare defecte sau scurgeri în distribuitor. Nu sări direct la pompă.
Zgomot schimbat. Un huruit ascuțit, un scrâșnet metalic sau un sunet neregulat care crește cu turația sunt semne serioase. Un zgomot ca de pietriș în pompă indică adesea cavitație – pompa aspiră aer sau nu primește suficient ulei – iar cavitația distruge o pompă în timp scurt.
Ulei hidraulic anormal de cald. Randamentul pierdut se transformă în căldură. Dacă rezervorul este mai fierbinte decât obișnuit în aceleași condiții de lucru, undeva se pierde energie. Poate fi pompa, dar poate fi și un pachet de răcire înfundat, deci verifică întâi partea ușoară.
Spumă sau aspect lăptos în rezervor. Înseamnă aer sau apă în ulei. Ambele scurtează dramatic viața pompei și trebuie tratate ca urgență, nu ca observație.
Vibrații și tremurat la mișcări fine. Când comanda ar trebui să fie lină, iar brațul avansează sacadat, poate fi vorba de aer în sistem, de o supapă blocată sau de uzura pompei. Comportamentul normal la comenzi proporționale este descris în articolul despre sistemul hidraulic proporțional și precizia lucrului.
Ce trebuie eliminat înainte de a acuza pompa
Foarte multe pompe sunt schimbate degeaba. Înainte de a comanda una, elimină pe rând cauzele mai simple și mai ieftine, în această ordine:
- Nivelul uleiului. Sub minim, pompa aspiră aer. Se verifică cu utilajul pe teren orizontal și cu cilindrii în poziția indicată de producător.
- Filtrul de aspirație și cel de retur. Un filtru colmatat înfometează pompa și produce exact simptomele de cavitație. Se schimbă, nu se curăță.
- Aerisirea rezervorului. Dacă bușonul de aerisire este înfundat, în rezervor se creează depresiune și pompa nu mai primește ulei.
- Etanșeitatea pe aspirație. Un colier slăbit sau o garnitură crăpată pe conducta de aspirație lasă aer să intre fără ca uleiul să curgă afară. Este o cauză frecventă și greu de văzut.
- Vâscozitatea și starea uleiului. Ulei greșit, prea vechi sau contaminat schimbă complet comportamentul sistemului. Greșelile uzuale sunt inventariate în materialul despre schimbarea uleiului hidraulic la utilajele grele.
- Reglajul supapei de presiune maximă. O supapă dereglată sau blocată deschis limitează presiunea în tot sistemul și imită perfect o pompă slabă.
Abia după ce toate acestea sunt curate poți spune că bănuiala se îndreaptă spre pompă.
Măsurătorile care dau un răspuns, nu o părere
Diagnosticul serios se face cu aparate, nu cu urechea. Două măsurători contează.
Presiunea. Se montează un manometru pe priza de test și se compară valoarea măsurată la turația și temperatura indicate în manual cu valoarea din documentație. Presiune mult sub specificație, pe toate circuitele deopotrivă, arată spre pompă sau spre supapa principală. Presiune scăzută pe un singur circuit arată spre acel circuit. Modul de lucru și punctele de test sunt descrise în ghidul despre verificarea presiunii din sistemul hidraulic.
Debitul. Este măsurătoarea decisivă. Cu un debitmetru montat pe circuit se compară debitul livrat în gol cu cel livrat sub presiune de lucru. O pompă sănătoasă pierde puțin; una uzată pierde mult. Scăderea procentuală acceptabilă este specificată de producător pentru fiecare model, deci se citește în manualul de service, nu se aproximează.
Temperatura carcasei și debitul de drenaj. La pompele cu piston axial, o cantitate mică de ulei se întoarce în rezervor prin conducta de drenaj. Când uzura internă crește, acest debit crește și el. Măsurarea lui, comparată cu valoarea din manual, este unul dintre cele mai clare teste pentru uzura internă.
Dacă nu ai aparatura, nu improviza: un service hidraulic face setul complet de măsurători într-un interval scurt, iar costul este o fracțiune din prețul unei pompe montate degeaba.
Ce distruge o pompă înainte de vreme
Aproape nicio pompă nu moare de bătrânețe. Cauzele reale sunt câteva și se repetă:
- Contaminarea uleiului. Particulele abrazive rod suprafețele interne. De aici vine regula ca la orice intervenție pe sistem să lucrezi curat, cu racordurile astupate.
- Apa în ulei. Reduce ungerea și favorizează coroziunea. Semnul este uleiul lăptos.
- Cavitația, cauzată de filtre înfundate, aspirație neetanșă sau ulei prea vâscos la rece.
- Pornirea la rece cu solicitare imediată. Uleiul rece nu ajunge suficient de repede în pompă. Câteva minute de încălzire în gol, cu mișcări ușoare, contează enorm iarna.
- Funcționarea prelungită în supapa de presiune maximă. Când operatorul ține maneta la capăt după ce cilindrul a ajuns la cursă maximă, tot debitul trece prin supapă și se transformă în căldură.
- Uleiul supraîncălzit, din cauza unui răcitor murdar sau a unui ventilator defect.
Cel puțin trei dintre acestea sunt obiceiuri de operare, nu defecte. Merită discutate explicit cu operatorii, pentru că sunt mai ieftin de corectat decât de reparat.
Reparație, recondiționare sau înlocuire
Când diagnosticul e confirmat, ai trei variante. Repararea locală, cu kit de garnituri, are sens doar dacă problema este o scurgere externă și suprafețele interne sunt încă în toleranță. Recondiționarea profesională, pe stand, cu înlocuirea plăcilor de uzură, a pistoanelor și a rulmenților, este de obicei cea mai bună relație cost-rezultat la pompele mari. Pompa nouă rămâne varianta pentru utilajele critice sau atunci când modelul nu are suport de recondiționare.
Indiferent ce alegi, un lucru nu este opțional: dacă pompa veche s-a distrus intern, în sistem au ajuns particule metalice. Montarea unei pompe noi într-un circuit contaminat înseamnă că o vei distruge și pe aceasta. Spălarea sistemului, schimbarea completă a uleiului, înlocuirea tuturor filtrelor și, la nevoie, verificarea motoarelor hidraulice fac parte din lucrare, nu sunt un supliment opțional pe deviz. Iar după punere în funcțiune, primul schimb de ulei și de filtre se face mult mai devreme decât intervalul normal, tocmai pentru a scoate ce a mai rămas.
