O turbosuflantă de utilaj este o piesă surprinzător de fragilă pentru cât de brutal arată. Rotorul se învârte la zeci de mii de rotații pe minut, este spălat de gaze de evacuare la temperaturi foarte mari și se sprijină, în majoritatea construcțiilor, nu pe rulmenți, ci pe o peliculă subțire de ulei sub presiune. Atât ține totul la un loc. Când turbina cedează după câteva mii de ore în loc de zeci de mii, cauza nu este aproape niciodată defectul de fabricație, ci ceea ce s-a făcut cu utilajul zilnic.
Oprirea motorului imediat după efort
Acesta este obiceiul care distruge cele mai multe turbosuflante și, ironic, este cel mai ușor de corectat. Utilajul a lucrat la sarcină mare, rotorul turbinei se învârte la turație maximă, iar carcasa este incandescentă. Operatorul termină, apasă butonul și oprește motorul.
În momentul acela, pompa de ulei se oprește, dar rotorul continuă să se rotească din inerție zeci de secunde, fără ungere. În plus, uleiul rămas în canalele fierbinți nu mai circulă și se carbonizează, formând depuneri dure care înfundă progresiv canalele de ungere și de drenaj. Efectul se acumulează: fiecare oprire bruscă adaugă un strat, iar după câteva sute de astfel de opriri ungerea devine insuficientă chiar și când totul funcționează corect.
Soluția costă un minut. După o perioadă de lucru intens, lasă motorul la ralanti trei până la cinci minute înainte de a-l opri, ca să scadă temperatura și turația turbinei. Intervalul exact este indicat de producător în manualul de utilizare; unele utilaje moderne au un temporizator care ține motorul pornit automat. Regula practică pe care o pot ține minte operatorii: cu cât efortul a fost mai mare și mai lung, cu atât ralantiul de răcire trebuie să fie mai lung. După o deplasare scurtă în gol, nu e nevoie de nimic.
Turarea motorului imediat după pornirea la rece
Simetric cu prima greșeală, la fel de costisitoare. Motorul rece are ulei vâscos, iar pompa are nevoie de câteva secunde bune pentru a-l împinge până la lagărele turbinei. Dacă operatorul pornește și accelerează imediat, rotorul urcă în turație înainte ca pelicula de ulei să se formeze complet, iar contactul metal-metal se produce exact acolo unde nu trebuie.
Procedura corectă este banală: pornești, lași motorul la ralanti aproximativ treizeci de secunde până la un minut, apoi crești progresiv sarcina. Iarna, la temperaturi negative, intervalul este mai lung, iar mișcările hidraulice se fac blând, tocmai pentru a încălzi treptat tot ansamblul. Aceleași principii de pornire îngrijită se aplică și restului utilajului, inclusiv sistemului electric, unde starea acumulatorului contează; detaliile sunt în articolul despre întreținerea bateriei unui utilaj nefolosit.
Ralanti prelungit, ore în șir
Contrar intuiției, a lăsa motorul să meargă în gol ore întregi nu este „odihnă” pentru turbină, ci o formă lentă de degradare. La ralanti, presiunea uleiului este minimă, iar presiunea gazelor din carcasă scade sub cea din canalul de drenaj. Rezultatul este că uleiul are tendința să treacă pe lângă segmenții de etanșare ai turbinei, atât spre admisie, cât și spre evacuare.
De aici vine simptomul clasic al utilajelor ținute mult la ralanti: fum albăstrui la accelerare, consum de ulei fără scurgeri vizibile și, în timp, depuneri de ulei ars în intercooler. Aceleași condiții afectează și postratarea gazelor; efectul asupra filtrului de particule este descris în materialul despre regenerarea filtrului de particule la un utilaj folosit mult timp la ralanti.
Regula practică folosită de multe firme: dacă utilajul stă nefolosit mai mult de câteva minute, se oprește. Utilajele echipate cu sistem stop-start automat fac exact acest lucru singure și este unul dintre motivele reale pentru care opțiunea merită bifată la achiziție.
Aer murdar, ulei greșit și intervale amânate
Turbosuflanta suferă de tot ce înghite. Trei surse de probleme se repetă la aproape toate cazurile analizate în service.
- Filtrul de aer neglijat. Un element colmatat creează depresiune mare pe admisie, ceea ce trage ulei pe lângă etanșarea din partea compresorului. Mai grav, un element deteriorat sau montat strâmb lasă praf să treacă direct pe paletele compresorului, iar acestea se erodează în câteva zeci de ore. La turație foarte mare, o paletă erodată dezechilibrează rotorul și distruge lagărele. Semnele care indică nevoia de înlocuire sunt în ghidul despre schimbarea filtrului de aer al utilajului.
- Uleiul necorespunzător sau prea vechi. Turbina cere clasa și vâscozitatea specificate de producătorul motorului. Ulei sub specificație, diluat cu motorină din cauza regenerărilor incomplete sau ținut peste interval nu mai formează pelicula portantă la temperaturi mari.
- Filtrul de ulei ieftin sau amânat. Particulele care ajung în lagărele turbinei acționează ca o pastă abrazivă. Dintre toate componentele motorului, turbina este cea mai sensibilă la contaminarea uleiului, pentru că lucrează cu jocuri foarte mici.
Un instrument util pentru a prinde din timp aceste probleme este analiza periodică a uleiului: apariția unor concentrații neobișnuite de anumite metale sau prezența siliciului semnalează contaminarea cu praf cu mult înainte ca ceva să se audă. Metoda este explicată în articolul despre analiza periodică a uleiului.
Simptome de urmărit și ce faci când apar
Turbina anunță aproape întotdeauna, dar cu semne pe care e ușor să le atribui altcuiva:
- Fluierat ascuțit, mai puternic decât în mod normal, sau un șuierat care se schimbă neregulat cu turația.
- Pierdere de putere la sarcină, cu fum negru la accelerare, semn că motorul nu primește aerul necesar.
- Fum albastru constant, care indică trecerea uleiului pe lângă etanșări.
- Consum de ulei crescut fără urme de scurgere sub utilaj.
- Ulei în furtunurile de admisie sau în intercooler, vizibil la desfacerea unui colier.
Când apare oricare dintre ele, oprește lucrul intens. Un rotor care începe să atingă carcasa se poate rupe, iar bucățile de metal ajung direct în cilindri prin admisie – moment în care nu mai discuți despre o turbină, ci despre un motor.
Verificările simple pe care le poți face înainte de service: desfaci furtunul de admisie și verifici jocul axial și radial al rotorului cu mâna (un joc lateral mic este normal, unul care lasă paletele să atingă carcasa nu este), te uiți dacă paletele au ciobituri, verifici dacă există ulei în tubulatură, controlezi restricția filtrului de aer și verifici furtunurile de presiune pentru fisuri sau coliere slăbite. Multe cazuri de „turbină moartă” se dovedesc a fi un furtun crăpat sau o supapă de descărcare blocată.
Iar dacă turbina chiar trebuie înlocuită, nu monta piesa nouă fără să afli de ce a cedat cea veche. Dacă motivul a fost ungerea deficitară sau uleiul contaminat, cauza va acționa identic asupra celei noi. Curăță conductele de alimentare și de drenaj, schimbă uleiul și filtrele, verifică intercoolerul pentru ulei acumulat și, la prima pornire, învârte motorul cu injecția oprită până apare presiune de ulei. Sunt douăzeci de minute în plus care fac diferența dintre o reparație și două.
