Un excavator care ia foc arde repede. Are motorină în rezervor, câteva zeci de litri de ulei hidraulic sub presiune, cauciuc în furtunuri și anvelope, plastic în cabină și, foarte des, un strat de praf uleios depus peste tot în compartimentul motor. Odată aprins, focul găsește combustibil din belșug și ajunge la structura cabinei în câteva minute. De aceea discuția despre incendiu la utilaje nu se poartă în termeni de stins, ci de evacuat rapid și de prevenit.
Firmele de asigurări din construcții raportează constant același lucru: incendiile de utilaje sunt rare ca frecvență, dar foarte scumpe ca daună. Un utilaj distrus complet înseamnă valoarea lui, plus imobilizarea lucrării, plus, în cazuri nefericite, alte utilaje parcate alături care ard odată cu el. Iar cauzele nu sunt exotice.
De unde pleacă, de fapt, focul
Prima cauză, de departe, este contactul dintre un fluid inflamabil și o suprafață fierbinte. Un furtun hidraulic care cedează pulverizează ulei sub presiune de sute de bari; dacă jetul ajunge pe turbosuflantă sau pe colectorul de evacuare, temperatura este suficientă pentru aprindere aproape instantanee. De aici și importanța verificărilor periodice — merită parcurs ce înseamnă în practică recunoașterea uzurii la furtunurile hidraulice, pentru că un furtun crăpat înlocuit la timp costă cât o masă de prânz, iar unul cedat în lucru poate costa utilajul.
A doua cauză este acumularea de material combustibil în compartimentul motor. Praf, resturi vegetale, uleiuri scurse, cârpe uitate — toate se strâng în timp și formează un strat care se aprinde de la o scânteie sau de la contactul cu evacuarea. Utilajele forestiere și cele care lucrează la demolări sunt cele mai expuse, dar și un excavator care sapă vara într-un teren uscat adună destul cât să conteze.
A treia sursă este instalația electrică. Cabluri roase de vibrații, conexiuni corodate, prize de masă slăbite, siguranțe înlocuite cu unele supradimensionate sau, clasic, un consumator montat improvizat cu conductoare subțiri. Bateriile de acumulatori la utilajele mari, cu curenți de pornire uriași, produc un arc electric serios dacă o bornă e slăbită.
Se adaugă apoi lucrările cu foc deschis executate în apropiere — sudură, polizare, tăiere cu flexul — și reîncărcarea combustibilului făcută cu motorul pornit sau lângă o sursă de aprindere. Ultimele două sunt greșeli pur organizatorice și se elimină cu o procedură scrisă, nu cu echipamente.
Ce stingătoare, câte și unde
Regula practică pe șantierele bine organizate este că fiecare utilaj autopropulsat are stingătorul lui, la bord, accesibil de la sol fără a urca în cabină. Un stingător încuiat în magazie, la două sute de metri, nu există în momentul în care ai nevoie de el.
- Pentru utilaje diesel obișnuite: pulbere ABC de minimum 6 kg, montat pe suport fix, cu manometru verificabil dintr-o privire.
- Pentru utilaje mari sau cele care lucrează în condiții cu risc ridicat: două stingătoare, unul lângă cabină și unul în zona opusă compartimentului motor, ca să ai acces indiferent din ce parte vine focul.
- Pentru incidente electrice: dioxidul de carbon este preferabil, pentru că nu contaminează componentele; nu se folosește în spații închise fără ventilație.
- Pentru zonele de alimentare cu carburant: un stingător mare, de 50 kg pe roți, amplasat la punctul de alimentare, plus interdicție clară de fumat și de lucru cu foc.
- Pentru utilajele de valoare mare sau cele care lucrează izolat: sisteme fixe de stingere în compartimentul motor, cu declanșare automată și manuală din cabină.
Verificarea anuală de către o firmă autorizată este obligația minimă legală, dar nu e suficientă. Un stingător montat pe un utilaj pe șenile primește vibrații care compactează pulberea în timp. Scuturarea periodică și controlul vizual lunar al presiunii și al sigiliului fac parte din rutina normală de întreținere, la fel ca verificarea nivelurilor.
Primele treizeci de secunde
Instruirea trebuie să fie brutal de simplă, pentru că nimeni nu citește proceduri în timp ce fumul intră în cabină. Ordinea corectă: oprești motorul, dacă poți acționezi întrerupătorul general de baterie, cobori și te îndepărtezi, dai alarma, iar abia apoi evaluezi dacă focul e suficient de mic ca să merite atacat. Nu se deschide capota complet — aportul brusc de aer transformă o mocnire într-o flacără. Se descarcă stingătorul prin fantele de ventilație sau prin capota întredeschisă, de la o distanță de câțiva metri, cu jetul la baza flăcării.
Și o precizare pe care instructorii o repetă mereu: un utilaj nu merită viața nimănui. Dacă focul a ajuns la rezervorul hidraulic sau la cel de combustibil, singura decizie corectă este retragerea la distanță și chemarea pompierilor. Un rezervor de motorină care cedează termic împrăștie combustibil aprins pe câțiva metri.
Cele mai multe firme care au trecut printr-un incendiu de utilaj ajung, ulterior, la aceeași concluzie: nu le-a lipsit stingătorul, le-a lipsit curățenia în compartimentul motor și o verificare de zece minute care ar fi găsit furtunul umed de ulei. Prevenția are avantajul că se face pe timp senin, cu un pistol de aer comprimat și o lanternă, nu la cinci dimineața, cu sirene pe șantier.
