Sari la conținut
Întreținerea utilajelor

Semne care arată o problemă la transmisia unui utilaj greu

Semne care arată o problemă la transmisia unui utilaj greu
Foto: Jan Zakelj / Pexels

Transmisia unui utilaj greu este una dintre componentele care, atunci când cedează, opresc pur și simplu lucrul — nu există jumătăți de măsură, așa cum se întâmplă uneori cu un filtru colmatat sau o presiune ușor scăzută în circuitul hidraulic. Vestea bună este că transmisiile rareori cedează brusc, fără avertisment. Aproape întotdeauna există un interval, de câteva săptămâni sau chiar luni, în care utilajul „vorbește” despre problemă, doar că semnalele sunt subtile și ușor de pus pe seama oboselii sau a unui operator mai puțin experimentat.

Schimbările de comportament la trecerea treptelor

Primul indiciu, și cel mai des ignorat, este o ezitare la schimbarea treptelor — o pauză de o fracțiune de secundă în plus față de normal, sau un moment în care utilajul pare că „nu știe” ce treaptă să aleagă. Pe utilajele cu transmisie automată sau semi-automată, acest lucru se traduce printr-un turație de motor care urcă ușor înainte ca treapta următoare să se cupleze efectiv.

Al doilea indiciu este apariția unor zgomote care nu existau înainte: un scrâșnet metalic la trecerea treptelor, o vibrație resimțită prin cabină la anumite viteze sau un zumzet constant care variază cu turația motorului, dar nu dispare complet la ambreiaj apăsat. Niciunul dintre aceste sunete nu ar trebui pus pe seama „vârstei” utilajului — o transmisie sănătoasă rămâne relativ silențioasă indiferent de câte ore are la bord, atât timp cât uleiul și componentele interne sunt în stare bună.

Scurgerile și mirosul, semnale simple dar concludente

Uleiul de transmisie are, de regulă, un miros ușor dulceag, diferit de cel al uleiului de motor. Un miros ars, înțepător, resimțit în special după o perioadă de efort intens, indică aproape sigur o supraîncălzire a transmisiei — fie din cauza unui nivel scăzut de ulei, fie a unei suprasolicitări repetate a utilajului peste capacitatea lui nominală.

Petele de ulei sub utilaj, mai ales dacă apar constant în același loc, merită verificate imediat, nu amânate până la următoarea revizie. O scurgere mică, ignorată câteva săptămâni, scade nivelul de ulei sub pragul minim de funcționare, iar componentele interne ale transmisiei — ambreiaje, roți dințate, rulmenți — încep să lucreze fără lubrifiere suficientă. La acel punct, o reparație care ar fi costat înlocuirea unei garnituri de câteva sute de lei se transformă într-o revizie completă a transmisiei, de ordinul zecilor de mii.

Legătura cu alte sisteme ale utilajului

Rareori o transmisie cedează izolat, fără legătură cu restul mecanismului. Multe probleme de transmisie apar în paralel cu variații de presiune în sistemul hidraulic, mai ales la utilajele unde cutia de viteze și circuitul hidraulic împart aceeași sursă de ulei sau răcitor. Din acest motiv, atunci când apar semne la transmisie, merită verificată în paralel și presiunea din sistemul hidraulic, pentru a exclude o cauză comună înainte de a demonta transmisia propriu-zisă.

Un alt aspect legat indirect, dar frecvent trecut cu vederea, este temperatura lichidului de răcire al motorului. Un motor care funcționează constant peste temperatura normală suprasolicită și uleiul de transmisie, mai ales la utilajele unde radiatorul de transmisie este montat în serie cu cel al motorului. De aceea, o transmisie care începe brusc să dea semne de suferință merită privită și prin prisma stării generale a răcirii motorului, nu doar ca o problemă izolată a cutiei de viteze.

Ce poate face operatorul, fără scule speciale

Cea mai simplă verificare rămâne cea a nivelului de ulei de transmisie, făcută conform indicațiilor din manual — la unele utilaje cu motorul pornit și la temperatura de lucru, la altele cu motorul oprit. Culoarea uleiului contează la fel de mult ca nivelul: un ulei limpede, roșiatic sau maroniu deschis, e semn bun; unul închis la culoare, cu particule vizibile sau miros ars, cere schimb imediat și, dacă se repetă, o verificare mai amănunțită a cauzei.

Notarea acestor observații — data, contextul, ce anume s-a auzit sau simțit — ajută enorm mecanicul care preia utilajul pentru diagnoză. O transmisie care „a scârțâit puțin la deal, marțea trecută” e mult mai ușor de diagnosticat decât una adusă la service fără niciun context, doar cu mențiunea vagă că „nu mai merge bine”.